De obicei răspund la întrebări cu mare ușurință. Funcționez pe sistemul tonomat, pui orice întrebare, bagi o fisă și cele mai interesante răspunsuri vin de la sine. Iată totuși cea mai grea întrebare la care sunt nevoit să răspund. Cine este Andreea Stoian? Greu de tot… De ce? Nu pentru că nu știu cine e, cred ca e persoana pe care o cunosc cel mai bine, ci pentru că știu TOT ce este Andreea Stoian, si este atat de multe lucruri, toate faine, încât aș scrie o carte întreagă și tot ar mai fi de scris. Mă tem să uit ceva important și sunt sigur că o voi face, de aceea va recomand sa o întâlniți măcar o data in viață.

 

În primul rând Andreea Stoian este Anda, nu-i spuneți altfel că nu răspunde. Toată lumea o strigă Anda, de la copii la părinți. Și o strigă des, de zeci de ori pe oră, uneori mai mulți deodată în același timp. “Anda….te rog să îmi dai apă. Anda…am căzut și mă doare degetul. Anda…când e gustarea? Anda…mă simt singur, s-au supărat, sau bucuros, vrei să știi de ce? Anda…. (da puiule, răspunde Anda) ….aaaa…am uitat.”

​​

Anda e mereu acolo, fie că e nevoie să mângâie, să panseze, să ocrotească, să hrănească, să iubească și doar le răspunde calm “Dragilor, am două urechi și două mâini, așteptați-vă rândul”, dar de oprit nu se oprește niciodată, cred că nici când doarme, le ce vise are…

 

Dacă ar fi să aleg o trăsătură fundamentală a acestei ființe minunate aș zice că e iubirea necondiționată. Unii se nasc fără inimă, unii cu o inimă mai mare sau mai mică iar alții cu mai multe. Anda are câte o inimă pentru fiecare ființă mică și neajutorată pe care o întâlnește, o putere fantastică de a iubi necondiționat, care sincer uneori, pe mine, marele înțelept iluminat care tratează probleme mari ale existenței, mă … rușinează, câte avem de învățat de la ea…. Îndelung răbdătoare, îndelung iertătoare și îndelung visătoare, căci visează….visează la o lume mai bună, o lume mai curată, o lume mai justă și dă visul ei mai departe copiilor. Câți copii? Uneori am impresia că toți copii se adună la noi. Nu am văzut o femeie în care să fie activat mai bine și mai sănătos arhetipul matern decât la ea. Marea Mama Cea Bună este prezentă atunci când e nevoie de ea, când e nevoie de ocrotire, îngrijire, hrănirea, dar…să va ferească sfântul să îi răniți vreun pui căci atunci apare Marea Lupoaica, Valkyrie, Amazoană cu arcul și săgețile în mâna și nu vă văd prea bine…Ce lupoaica nu își apară puii? Și, când ai atât de mulți pui de aparat Lupoaica se face mare… Stați liniștiți nu mușcă decât pe cine trebuie.

 

Anda este prietena copiilor, confidenta lor, le ascultă toate vorbele (cu sens sau fără, importante sau nu). E mereu acolo. E acolo când copilul trebuie să învețe să zboare, când îi cresc aripi dar și atunci când “cornițele trebuie luate la polizor” cum glumim noi, când egoul copilului are nevoie de un pic de “pieptănare”. Știe să fie corectă și să atingă punctele sensibile cu precizia unei săgeți trasă din arc, dar săgeata nu pleacă niciodată gratuit sau din motiv de răzbunare, căci ea nu pedepsește ci vânează doar “jivinele sufletești” cum se spune-n basme. Apoi, cu grijă și compasiune, scoate săgeata și pansează.

 

Ce mai este Anda…Anda este tot ce face. Ea nu face ca toți oamenii, de dragul de a face. Ea ESTE ceea ce face. Ea ESTE dansul său, ea ESTE plantele pe care le culege și cu care vorbește, ea ESTE intuiția ei fantastică și puterea de a vedea dincolo de realitatea obiectivă, ea ESTE povestea pe care o citește și doamne cum citește povești, te vrăjește și asculți, adult fiind, pentru a treia oară Habarnam de zici că atunci o auzi prima dată… ea ESTE magia care face lumea mai bună…

 

Toți avem un mit personal, o poveste care ne definește cel mai bine. Povestea ei este Mary Poppins, o mămică de împrumut (dădacă sună prea sec), magică și spontană, liberă dar în același timp respectând regulile bunului simț, mereu grijulie și caldă dar fermă când este nevoie, mereu cântând, dansând și visând dar tandră și profundă când inima ei bate alături de cea a coșarului (ghiciți cine e... hahaha). Mary Poppins zboară cu umbrela, vorbește cu animalele care o înțeleg, știe lucruri de neștiut și totul lucrează pentru ea… Așa că țineți minte că adevărata Mary Poppins, care nu locuiește în Londra ci pe Drumul Lunca Sătească, în București.

 

Mary Poppins a mea vorbește cu ființe pe care mulți dintre noi le considerăm povești, și nu, nu este nebună, pun parafa mea de psihoterapeut analitic dacă este nevoie, onorată instanța… Mary Poppins a mea zboară cu gândul mai departe decât mulți, aude cuvântul care vindecă și dansează dansul care eliberează, cunoaște planta care alină suferința și planta o cunoaște pe ea, adună animalele mici și mari și ele vin pentru că o știu, alungă norii din capul meu și iadul din inima mea, căci atunci când e nevoie mă poartă-n spate cu vântul de Est, locul de unde vine lumina, când Nordul războinic îmi sună în tâmple… Mary Poppins a mea iubește casaw în care stă și îi spune “Casita” căci e o casă vie, cu o curte vie, iar ea o “hija de la araña”, femeia magică, conectată la arhetipul femeii vrăjitor vindecător ce ne adună pe toți din “el río debajo del río” și ne stinge setea. Da, vorbește spaniolă fără a o fi învățat vreodată, și îi stă bine...

 

Dragilor, copii, părinți, profesori, prieteni și dușmani, Anda nu a creat un afterschool, Anda nu a creat o curte și o casă frumoasă, Anda nu a creat o afacere…Anda a creat un sanctuar unde cei flămânzi mănâncă, cei însetați beau, cei triști plâng și cei veseli cântă, cei obosiți se odihnesc și cei odihniți muncesc cu spor și sens. Anda a creat o lume, lumea mea…